Eu vad orasul

25 04 2012

Mihai Tatulici este un om si in acelasi timp un jurnalist pe care il respect foarte mult.

Acum nu foarte mult timp a inceput o campanie si emisiune TV la Realitatea intitulata ‘Tu iti vezi orasul?’

Ideea emisiunii este una excelenta. Ne-am obisnuit atat de mult cu miile de cabluri ce stau sa rupa stalpii, cu sutele de caini vagabonzi, cu maldarele de gunoaie, cu gropile pe drumurile noastre, cu rromii ce vand bazaconii la semafoare, incat nu le mai observam, toate facand parte parca dintr-un peisaj suprarealist al realitatii de zi cu zi.

In ultimele doua luni ceva se intampla: tot mai multe fibre optice trec pe faimosul proiect NetCity. O idee remarcabila ce ar fi trebuit sa ne aduca Bucurestiul in randul capitalelor moderne. Eventual sa fi avut in zonele turistice spoturi WiFi astfel incat sa fie toti incantati. Insa povestea fara sfarsit NetCity a luat o directie ciudata, groteasca de-a dreptul. In mod normal acest proiect trebuia sa coboare fibra optica de pe stalpi si cladiri sub pamant. Acum cand mergem pe strada calcam pe tot felul de cabluri de fibra optica si CATV. Ne impiedicam de ele la propriu deoarece ‘autoritatile competente’ dintr-un exces de zel greu de inteles au taiat capetele acestor mii de fire ce ne sufocau, fara insa a le cobora complet de pe stalpi si fara a le strange.

O noua moda in Bucuresti este aceea de a infasura si lega aceste panze de paianjen din fibra optica de orice gard sau cladire. Nu conteaza grotescul situatiei, conteaza ca suntem romani si inventivi.

Azi avand treaba pe Bd Dacia am lasat masina in parcare si am mers pe jos cateva sute de metri. Mi-am propus un mic exercitiu, si anume sa ma consider un turist strain si sa vad cu ochii acestuia distanta parcursa.

Primul lucru ce mi-a sarit in ochi a fost o cladire impunatoare interbelica colt cu Calea Victoriei. Insa bucuria vizuala a fost de foarte scurt timp. Intrarea principala era inlocuita cu o tabla impunatoare plina cu afise vechi, rupte. Am traversat spre cladire sa o vad mai de aproape. Dezamagirea a fost una pe masura: cladirea avea geamuri sparte, usa laterala acoperita cu o armura de fier sudata, iar mergand pe langa ea, prin geamurile sparte venea un miros greu de fum, semn al unui incendiu recent. Trecand de fosta cladire a Cazinoului Victoria privirea mi se indreapta catre alta cladire interbelica frumos intretinuta. Cu privirea la niste cabluri negre infasurate de gard uit sa ma mai uit pe jos si ma impiedic de alte fire negre ce coborau de pe un stalp. Ca turist strain nu stiu de NetCity si cabluri taiate, prin urmare pot sa imi inchipui ca a fost o furtuna puternica si ca inca nu s-a facut curat.

Ajung in dreptul curtii si brusc simt cum sunt stropit cu apa de parca ploua cu toate ca soarele stralucea . Dezmeticindu-ma observ in curte un barbat cu un furtun in mana ce radea de performantele sale in timp ce uda gazonul.

Ca si turist strain mi-ar fi ajuns si m-as fi intrebat, desigur, cat am de stat in Romania.

In concluzie, noi chiar ne vedem orasul?

Advertisements

Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: